bitefect.ro Lucrurile sunt simple dupa ce le complic eu

18Aug/150

Iluzia de toata zilele

Este o vorba ce circula in discursurile motivationale: „dacă nu îţi făureşti vise, vei contribui la indeplinirea viselor celorlalti”. Ce frumoasa idee, nu-i asa? Dar daca o aplicam ce inseamna? Cei ce lucreaza intr-o banca, pe un santier de constructii, cei ce matura orasul, cei ce fac hainele pe care le imbracam? Ei ce vis au? Conform maximei enuntate s-ar putea spune ca ei muncesc pentru indeplinirea visului unui sef, a unor familii ce vor locuii in casele acelea, a unor oameni ce vor imbraca hainele frumoase pe care ei le produc cu mare truda. Dar nu trebuie sa spunem de ei? Ne putem uita la noi.

Am putea spune ca noi implim dorinta altuia, contribuim la materializarea visului altui om. Atat de implicati suntem in acest demers ca ni se aplica proverbul: “pantofarul nu are pantofi si croitorul nu are haine”.

Dar nu te grija ta face brutarul paine, ce de grija lui. Nu la tine se gandeste cand pune ingredientele, le amesteca apoi coace aluatul. Se gandeste la el si la banii ce o sa ii primeasca de la tine. Orice om are o dorinta, un vis, o idee ce il face sa se trezeasca dimineata si sa mearga in stanga si in dreapta.

Fiecare om incearca sa dea un sens vietii lui. Fie ca e performanta ca si angajat, ca si detinator de afacere, ca sportiv. Sunt unii care gasesc un sens in a bea doua beri si a se uita la televizor in fiecare seara. Atingete de aceste drepturi ale lui si vei vedea cum i se intuneca mintea. Aparent rational, omul este in realitate un sentiment care a imbracat un trup. Este o idee, pasiune si vis cu maini si picioare.

Desii nu se potrivete conceptiei evolutioniste care spuna ca intai a venit materia si apoi intelectul vei vedea ca materia insasi nu vrea sa traiasca fara un scop. Ia omului ce are mai drag si va alege sa moara.

Tu ce iluzii iti servesti pentru a dori sa traiesti?

Tagged as: , No Comments
16Jul/120

Ce faci cu dreptatea mea?

Concluziile oamenilor se bazeaza de multe ori pe cunoasterea partiala a adevarului. Unii lideri incearca sa obtina confirmarea in unele aspecte pentru a se lauda cu acei oameni.

Initial, Hitler ii intreba pe oameni daca sunt multumiti, daca le place cum arata tara.

Dupa o vreme a intrebat daca vor sa cunoasca vinovatul pentru toate acestea si ce ar face cu el.

Bineinteles, la final i-a intrebat pe oameni daca nu cumva evreii si oamenii inferiori sunt vinovati de toate problemele societatii.

Interesant cum raspunzand unor intrebari legitime ajungi la o concluzie ilegitima. Manipulare? Poate. Pana atunci: inainte de a-ti da dreptate vreau sa stiu ce o sa faci cu ea.

2Apr/120

Pana cand casele nu se construiesc singure …

L-am intrebat pe un arhitect ca daca ar intra intr-o casa, in care:

-toti peretii au unghiuri drepte, instalatiile de caldura, electrica, canalizarea functioneaza perfect.

- ar vedea ca are sistemul video de supraveghere integrat in televizor, poate inchide jaluzelele de la telecomanda

- ar observa ca  aranjarea mobilei, culorile, design-ul sunt perfecte

- ar analiza si ar ajunge la concluzia ca rezistenta casei este una bine calculata

in final, dupa ce a vazut si a analizat toate aceste lucruri la o casa, daca l-as intreba: Care e probabilitatea ca aceasta casa sa se fi construit singura, in timp sau nu, dar fara ca cineva sa o fi proiectat si lucrat la ea?

Raspunsul nu m-a mirat, i s-a parut absurda intrebarea. A considerat ca nu merita raspuns o astfel de intrebare, era clar ca nu se poate asa ceva. Pana ce si o casa proiectata bine mai are erori ori la proiectare ori la executie, dar sa fie una perfecta fara proiectant si executant ...

Totusi, ma uit la copii mei, care sunt facuti atat de perfect. Ma tot mir cum pot functiona toate organele in miniatura si apoi sa creasca milioane de tesuturi pentru a face un om matur. Eu cred ca sunt normal cand cred ca omul nu putea sa apara din nimic fara sa fi fost creat. Am obosit sa ma uit la teren sperand sa creasca o casa singura. Ma duc la proiectant.

Tagged as: , No Comments
25Apr/110

Ce ai regreta?

Din citite si auzit am inteles ca in fata mortii toti oameni au ramas doar cu o singura dorinta. Binenteles cei ce au scapat ca sa ne si poveasteaca. Din multimea de prioritati, urgente, planuri, majoritatea oamenilor aflati intr-o situatie care le arata iminenta mortii, cu fiecare secunda li se clarifica o singura dorinta. Poate este regretul ca au investit atat de mult timp in lucruri de nimic, poate stresul inutil si lipsa bucuriei, poate dorinta de a fi cu familia mai mult, poate dorinta de a da mai mult la cei din jur ...

Viata este o serie de lucruri necesare, urgente si importante. Toate lucrurile trebuiesc facute dar nu toate merita acelasi efort si pasiune. Ar trebui sa stim deja ce am regreta in clipa mortii.

Filed under: Personal, Profund No Comments
13Jul/100

Accepta efemeritatea

Cand oamenii pornesc o afacere ajung sa aiba si momentul de glorie. Lucru pe care nu il constintizeaza decat la prima curba in jos. Din acel moment incepe o lupta de conservare a ceea ce a fost. Totul se compara cu "vremurile bune". Acele vremuri pe atunci nu erau "vremuri bune" ci doar multa munca.
Daca scaderea e constanta o intrebare devine laitmotiv "oare cat va mai merge aceasta afacere?"

Imi spuneau unii prin 2007 caci preturile la terenuri si imobile sunt mici, abia incepe iuresul preturilor. Un potcovar zicea acum 28 de ani ca meseria lui e de cand lumea si va tine cat lumea. Uite ca nu e tot asa.

Multi raman ancorati in probleme, neintelegand ciclitatea, sezonalitatea, efemeritatea sau finalul unei activitati. Intai de toate tu insuti ca om esti trecator, temporar in aceasta vreme. Intrebarea pe care trebuie sa se mizeze este: "ce o sa urmeze?". Cei ce intuiesc raspunsul mai o sansa, in urmatoarea etapa (nu neaparat crescatoare) a afacerilor.

Si totusi cel mai mult ar trebui sa ne afecteze efemeritatea noastra. Si asta e sigura.

26Jun/100

Pacat

Voiam sa scriu un articol mai mare despre cote, guvern, UE, predictii. Ce folos?

Pacat de romani. Manelisti sau nu, mancatori de seminte sau nu. Pacat. O istorie urata care nu se opreste de sute de ani. Un declin spiritual, cultural si economic.